Calator pe doua roti

03 septembrie 2009 – Joi dupa-amiaza am plecat la Suceava, pentru ca vineri sa depun dosarul cu documentele pentru reînmatriculare, dupa ce în prealabil am bantuit pe la CEC si Primarie pentru plata taxelor necesare. Traseul Vatra-Dornei – Cîmpulung Moldovenesc este mirific, tinând cont ca se traverseaza Pasul Mestecanis (1096 m) pe un drum cu serpentine “ac de par”, iar starea carosabilului este foarte buna, deoarece drumul a fost proaspat renovat. Fotografii nu am facut ca nu mi-am mai luat la mine camera, dar am cateva facute cu telefonul mobil, facute in alte zile. Între C-lung Mold. si Gura Humorului, am cam avut de munca, deoarece a trebuit sa ma concentrez asupra gropilor din asfalt, dar cat de curând va fi si acea portiune renovata si reasfaltata. La iesirea din Gura Humorului am facut o pauza pentru realimentare apoi am incalecat si am tinut drumul pâna la Suceava, un drum foarte bun, lin, drept, unde am putut sa merg linistit. Ajuns în Suceava…de aici nu mai povestesc, ca s-a lasat cu dureri de cap a doua zi de la berica .

Traseul Vatra Dornei – Suceava

Pasul Mestecanis (pasul asigura legatura între Depresiunea Dornelor si Depresiunea Campulung Moldovenesc)

Vineri nu am luat numarul, am intrat cam tarziu cu dosarul la ghiseu (la Suceava este un sistem foarte ciudat la înmatriculari), asa ca a ramas pe luni dimineata sa revin. Cel mai mult mi-a parut rau ca a trebuit sa-l las pe Sleipnir 2 zile singur la niste prieteni, în Suceava si eu a trebuit sa ma reîntorc sâmbata la Vatra Dornei cu alte mijloace de locomotie, deoarece îl asteptam pe Alex sa soseasca de la Bucuresti pe la mine.

07 septembrie 2009 – Luni dimineata m-am reîntors în Suceava, mi-am luat noul numar iar pe la pranz am plecat, intr-un final, catre Bucuresti. Traseul propus: Suceava – Falticeni – Roman – Bacau – Adjud – Focsani – Râmnicu Sarat – Buzau – Urziceni – Bucuresti.

Ora 14.25 – plecarea din Suceava. Vreme frumoasa, doar putin vânt, drumul destul de bun dar si un trafic cam aglomerat, mai ales TIR-uri. Primul popas l-am facut la Hanul Ancutei, am studiat traseul ce urma pe harta, am fumat 3 tigari si am facut cateva fotografii

Suceava – Hanu’ Ancutei

Ora 15.50 – Popas la Hanul Ancutei

Portiune urmatoare, pâna la Adjud am parcurs-o repede, trecând prin Roman si Bacau destul de repede, numai cu pauze de cate o tigara. Drum bun, drept, destul de liber dar si înnorat dupa Bacau. Drept vorbind, dinainte de Adjud deja se apucase sa picure destul de des. Dupa Adjud am tras pe dreapta la un popas pentru pauza de masa si pentru a-mi curata vizorul castii. Fotografii nu prea am avut la ce sa fac, vremea fiind destul de posomorâta, iar peisajul fiind sec, zona de câmpie, dar tot am gasit doua mai reusite

Hanu’ Ancutei – Adjud

Ora 18.10 – Popas dupa Adjud

Am plecat la drum pe la ora 19, deja se însera si în plus intrasem într-o zona cu ploaie rece si mocaneasca, dar am continuat drumul asa, ajungând la o benzinarie de dupa Buzau destul de bine plouat si doar cu dorinta de a iesi cat mai repede din ploaie si de a ajunge acasa în conditii bune. De fotografiat nu mi-a mai ars deloc si în plus era destul de bine înnoptat, asa ca am considerat ca nu mai are rost sa mai scot si camera din rucksac.

Adjud – Buzau

Ultimul popas mai lung l-am facut dupa Urziceni pe la ora 22, într-un popas de pe marginea drumului, unde am baut doua cafele sa ma încalzesc, am fumat 6-7 tigari si am facut update-ul telefonic copilotului virtual.

Ultima portiune, Buzau – Bucuresti

Destul de bine înghetat dar foarte fericit ca reusisem sa parcurg drumul fara incidente, si în plus singur si în toate conditiile posibile de drum (curbe, gropi, TIR-uri, ploaie, noapte, frig), am ajuns într-un final acasa pe la ora 23.50.

Concluzii în urma traseului:

• kilometri parcursi: 450 km;
• benzina consumata: 2 plinuri (cam 30 litri);
• buget utilizat: aproximativ 200 RON;
• experienta acumulata, în toate conditiile vitrege de drum;
• peste 1100 de kilometri în doua zile