Sâmbata, 26 septembrie 2009 am prins vreme tocmai buna pentru o plimbarica si pe la ora 3 am plecat la drum.
- Traseu: Bucuresti – Frumusani – Budesti – Oltenita – Chirnogi – Greaca – Prundu – Daia – Calugareni – Adunatii Copaceni – Bucuresti;
- Timp: plecare la ora 15, sosire la ora 22, cu pauzele de rigoare pentru foto-session, fumat si o pauza mai mare pe malul Dunarii;
- Participanti: eu cu Sleipnir, Alex cu Cebe si Luci cu Hornetu’ (din pacate nu a putut sa ne însoteasca decât pâna la iesirea din Frumusani);
- Fotografii si filmulete multe (le astept si pe cele de la Alex si Luci);
- Distanta parcursa: aproximativ 220 kilometri;
- Kilometrajul meu: 3666 km în o luna si jumatate
;
- Harta traseului:
Pe la ora 1 si ceva, dupa ce ma trezisem la 12 si bausem o cana de cafea, mi-a dat prin cap sa ies la bântuiala pe drumurile patriei, asa ca îl sun pe Alex sa îl întreb daca e de aceeasi parere cu mine, fac traseul pe yahoo maps, îmi pregatesc Canonul, dau cateva telefoane sa aflu starea drumurilor, mai ales a celui dintre Oltenita si Giurgiu (aflu ca e recent renovat), iar pentru ora 15 stabilim ca punct de întalnire si de plecare benzinaria Agip de la Piata Sudului. Pe la ora 15 si ceva îi dam bice si trecem val-vârtej (dar cu viteza legala) prin toate zonele de pe traseu, pâna la iesirea din Frumusani, unde oprim într-o parcare de pe marginea drumului pentru o bine-meritata pauza de tigara si sa tragem câteva cadre, ca apoi Luci sa se întoarca catre Bucuresti.
trei mobre
Drumul catre Oltenita este destul de ok, din punctul de vedere al asfaltului si al peisajului, însa un dezavantaj este ca trece prin mai multe sate sau comune, unde atentia trebuie sa fie împartita în 1576534762376 de parti. Ajunsi la intrarea în Oltenita, parcam la un Petrom si sun un coleg bastinas care a facut pe ghidul cu noi, ducându-ne pâna la portul de pe malul Dunarii, unde am stat pret de vreo 2 ore la povesti, fotografii si tigari multe.
Barje pe Dunare
Cebe si Sleipnir
Doua mobre si o conserva
Sleipnir si Cebe admira peisajul
Ultima frontiera - Oltenita
Mobristi de mare clasa
... bullshit
la Dunare
Apus de soare alternat cu industrializare
Pe la ora 19 ne-am tirat mai departe, catre Daia, punctul de intrare pe traseul Giurgiu-Bucuresti. Drum foarte bun, sate, paduri, curbe multe si strânse, vai, dealuri, în mare a fost foarte fain traseul, însa cel mai bine trebuie facut pe timp de zi, pentru a te bucura de toate elementele. Fotografii nu am mai facut de la plecarea din Oltenita pâna în Bucuresti pentru ca deja se înserase si în plus placerea ridingului nu poate fi înlocuita de o sesiune foto.
Portiunea Daia – Bucuresti este putin cam dificila, dupa parerea mea, deoarece este un trafic infernal de TIR-uri, chiar si sâmbata seara, dar asfaltul este foarte bun pâna la iesirea din Adunatii Copaceni (aici am avut o mica surpriza pentru ca mergeam pe DN5/E70/E85 linistiti si la un moment-dat ajungem la o portiune unde era presemnalizata temporar cu marcaje de lucru pe carosabil, chiar la intrarea in Copaceni si ne-am blocat cand am ajuns intr-un punct unde pur-si-simplu se termina drumul si trebuia sa parcurgem o ruta ocolitoare prin localitate 
), iar dupa ce iesi din Copaceni, zici ca ai trecut de pe gheata pe pietris, drumul este destul de praf, cu multe shleauri de la rotile vehiculelor de mare tonaj, gropi în asfalt, drum slab iluminat si alte elemente care iti strica cheful de plimbareala.
Cu toate acestea, a fost o iesire faina, am mai adaugat cativa kilometri de experienta la catastif si înca câteva fotografii pe harddisk 
.
