Calator pe doua roti

M-am trezit ieri (luni) mai devreme, mi-am baut cafeaua, mi-am luat cateva lucruri in rucsack si profitand de faptul ca mai aveam cateva zile de concediu, am hotarat sa dau “o fuga” pana la Sighisoara.

Initial am zis sa merg pe drumul cel mai scurt, Bucuresti-Brasov-Sighisoara si retur, dar pana la urma l-am lungit mai bine de doua ori, facand aproape 900 de km in doua zile.

Traseul primei zile a fost Bucuresti – Pitesti – Piscani – Domnesti – Curtea de Arges – Corbeni – retur pana la Domnesti dupa alimentare in Curtea de Arges – Campulung – Rucar – Bran – Brasov – Sighisoara (unde am innoptat) si a fost de aproximativ 500 de km.

Drumul  Piscani  – Domnesti – Curtea de Arges (DJ731 si DN73C) este de vis, asfalt aproape perfect, multe curbe, diferente de nivel, insa portiunea dintre Domnesti si Campulung e exact pe dos (gropi imense, cratere, damburi, asfalt lipsa) si abia iti doresti sa iesi de pe acel drum.

Rucar-Bran e la fel de frumos ca si anul trecut, parca asfaltul e mai bun decat anul trecut, dar peisajele si curbele parca te fac sa nu te mai dai jos din sa si sa te tot apleci pe toate curbele. Acest drum candideaza cu cel dintre Brasov si Rupea (mai ales zona din Padurea Bogata/Bogatii), unde am reusit sa dau si cu tobele de asfalt si sa le polizez de vreo 3 ori.

Sighisoara, acelasi oras linistit, incarcat deistorie medievala intr-un mileniu al vitezei.

Traseul celei de-a doua zile a fost Sighisoara – Medias – Sibiu (cu pauza de masa la The Place) – Valea Oltului (in compania a muuulte TIR-uri) – Ramnicu-Valcea – Pitesti – Bucuresti, cam 400 de km, cu tot cu invarteli prin Sibiu.

Pe drumul dintre Sighisoara si Medias am trecut si de totalul de 15000 km de cand mi l-am luat pe Sleipnir . Valea Oltului ar fi un drum foarte frumos, daca nu ar fi “populat” de multimea de TIR-uri care tranziteaza tara, dar nah, nu avem ce face. Pe portiunea Rm-Valcea – Pitesti, drumul este iarasi superb, mai ales prin zona Dealului Negru, insa cand am trecut eu tocmai se gandisera niste “baieti” de la drumuri sa faca gauri in asfalt pentru a plomba unele zone, fara insa a le semnaliza, si culmea era ca toata gaurile erau in zonele de urcare si in curbe. Revenirea pe A1 e la fel de plictisitoare ca si mesul pe A2, dar daca nu prea sunt drumuri alternative bune…

A fost o plimbarica scurta dar care mi-a incarcat bateriile pentru o noua perioada de munca.

Hai, asfalt uscat la toata lumea !!!

Profitand de vremea faina (dar si prea calduroasa) si de faptul ca ma aflam prin Constanta, m-am gandit sa bat drumurile judetene de prin judetul Constanta si Tulcea , sa mai aflu noi trasee de plimbareala. Mi-am luat harta in rucsack si am pornit catre nord, fara o destinatie fixa, avand sa schimb traseul din mers.

O mica aventura de 350 km, pe drumuri si mai bune, si mai gaurite, si prafuite, si judetene si europene, prin campie si pe dealuri. Traseul a fost pana la urma Constanta-Navodari-Tariverde (de aici am intrat pe un DJ cam “gaurit”)-Topolog-Slava Cercheza-Caugagia-Jurilovca (si catre cetatea Argamum)-Cetatea Heracleea-Enisala-Babadag-Mihai Viteazu-Ovidiu-Constanta.

Hai, asfalt uscat la toata lumea !!!

Treaba cu traseul asta fusese stabilita de vreo 2 saptamani, nu ne mai trebuia decat un week-end liber la toata lumea, asa ca pe 17 si 18 iulie ne-am endurit pe Transalpina, cel mai inalt drum practicabil din Romania (Pasul Urdele, la 2.145 m), care in prezent este in proces de asfaltare totala, drum de vis, cu curbe foarte stranse, diferente mari de nivel, peisaje mirifice.

Am plecat din Bucuresti 5 cruisere (3 Suzuki Intruder, 1 Yamaha Virago si un Suzuki Savage), urmand ca pe Dealul Negru sa ni se alature un naked Yamaha.

Traseul stabilit a fost Bucuresti – Pitesti – Rm-Valcea – Horezu – Novaci (via Polovragi si Pestera Muierilor) – Ranca (loc de campare la cort peste noapte) – Obarsia Lotrului – Voineasa – Brezoi – Cozia – Rm-Valcea – Pitesti – Bucuresti, distanta totala parcursa fiind de aproape 650 km.

Prea multe nu sunt de spus…a fost un traseu pe cinste, distractie seara la cort, asfalt bun pe majoritatea portiunilor balaurite, curbe muuuuuulte si faine…si mai departe las fotografiile sa povesteasca.

Cam asta ar fi de spus…desi cel mai bine se simte imensitatea si frumusetea acelor locuri chiar acolo…

Asfalt uscat si ne vedem pe strazi !

Locatie – pe undeva la iesire din Lehliu, catre Drajna;

Motiv: petrecerea organizata de membrii clubului moto Chopper Academy;

Participanti: o gramada maaaaare de motociclisti cu motoarele lor de toate felurile;

Distractie, muzica buna, prieteni, bere, mancare din belsug, concursuri care mai de care mai traznite, a fost foarte placut pentru mine!

Si cateva fotografii:

Ne vedem pe strazi !!!

Stabilisem de vreo saptamana cu Alex sa mergem prin Dobrogea, pe la cetatile de pe malurile lacurilor de la mare si pe Macin, pentru ca eu nu mai ajunsesem niciodata prin acea zona.

Sambata dimineata ma trezesc in Allah Akbar-ul soneriei de la ora 6, imi fac o cafea tare si bag un ibric cu cateva tigari si la ora 7.20 sui pe motor cu destinatia benzinaria MOL de la intrarea pe A2, unde aveam sa ma intalnesc cu Alex la ora 8.

Ziua 1: Sambata – Ne-am facut traseul in modul preliminar pana in apropiere de Constanta, caci pana acolo mai stiam cum e drumul pe DN3, iar mai departe urma sa vedem ce si cum , totusi, ne-am propus sa vizitam cetatea Histria si cetatea Enisala apoi de dormit aveam sa cautam ceva prin Babadag.

Traseul final avea sa fie Bucuresti-Fundulea-Lehliu-Calarsi-trecere cu bac-ul-Ostrov-Adamclisi-Constanta-Cetatea Histria-Enisala-Babadag, in total 400 de kilometri pe drumuri ba mai bune, ba mai rele, o vreme superba pentru riding si o pofta nebuna de mancat kilometri.

Ziua s-a incheiat cu cazarea la un hotel destul de fain din Babadag dupa 400 de kilometri parcursi prin zone foarte frumoase, unde “ne-am odihnit” cu o sticla de vodka si beri pana spre rasarit.

Ziua a 2-a: Duminica – ne-am trezit cam tarziu din cauza beuturii, am mai fumat cateva tigari si am terminat sticla de Cola inceputa cu o seara inainte, ca sa ne dezmeticim, ne-am facut bagajele si am taiat-o la drum catre Tulcea, cu intentia de a traversa Macinul catre Braila, ca mai apoi sa coboram catre autostrada A2 si sa ajungem pe seara in Bucuresti.

Traseul: Babadag-Tulcea-Macin-Braila-Slobozia-Drajna-A2-Bucuresti.

Cel mai problematic pe drum mi s-a parut centura orasului Tulcea, cam praf dpdv al asfaltului, insa de cum am intrat pe drumul catre Macin, am uitat de tot si m-am bucurat de drumul cu asfalt bun si foarte curbat si peisaje deosebite.

Traversarea cu BAC-ul pana la Braila a fost un fleac, am prins repede mijlocul de transport acvatic si timpul a trecut repede la traversarea Dunarii.

Ajunsi in Braila, am fost dezamagiti de “drumurile” jalnice din oras, mai ales prin zonele cu piatra cubica, de care ne saturasem cu o zi inainte la iesirea din Ostrov. Am ajuns intr-un final la rascrucea drumurilor catre Buzau si Slobozia, am tras la o benzinarie sa intrebam de directia cea buna si sa fumam o tigara si tocmai ce s-a apucat si de plouat, una din multele furtuni care incepusera prin toata tara, asa ca a trebuit sa fumam mai multe tigari pana s-a mai domolit si am pornit la drum mai tarziu putin.

Tocmai ce ne intrasem in mana sa inaintam pe drumuri spalate de ploi, caci pe la intrarea in Insuratei am avut de infruntat o a doua vijelie, care ne-a facut sa mergem foarte inclinati pe drum si mai apoi, la iesirea din comuna sa tragem pe dreapta la adapostul unui acoperis al unei fantani de pe marginea drumului, caci nu mai era chip sa inaintam.

Am asteptat noi cat am asteptat, iar cand am vazut ca s-a mai linistit, am trecut la actiune, inaintand printr-o ploaie mocaneasca si tremurand timp de o ora pana la intrarea in Slobozia, unde am tras la o benzinarie sa alimentam si sa bem ceva cald sa ne incalzim. Am stat ceva timp, ne-am stors gecile, manusile si am plecat catre A2 dar surpriza cea mare ni s-a aratat la intersectia DN21 cu DN3A unde pur si simplu am intrat intr-un perete de apa care ne-a facut aproape lichizi in jumate de minut. Solutia a fost sa ne intoarcem cam 100 de metri pana la o statie de asteptare a autobuzelor unde ne-am stors din nou hainele si bocancii si am “admirat” ploicica aceea de vara.

Pe autostrada am tinut viteza constanta, desi nu mai puteam tine prea bine ghidonul in maini, de atata tremurat si pe la 8 intram in Bucuresti, facand o pauza la MOL-ul de pe dreapta pentru a fuma o ultima tigara pe acest traseu.

O zi magnifica, drumuri frumoase, peisaje cum numai pe malul Dunarii poti vedea, ploi care au alungat monotonia , inca 350 de kilometri parcursi si un weekend de neuitat!

Desi initial ma gandisem ca in weekend sa dau o tura pana la Mamaia, la intrunirea clubului Seawolves, joi seara am schimbat planul, urmand sa merg cu trupa cu care am fost si la mare de 1 mai, catre Dunare, intr-o zona salbatica.

Vineri am terminat munca, am ajuns acasa, mi-am aruncat cortul, sacul de dormit si camera in gentile laterale, iar la ora 18 plecam catre destinatie. Traseul a fost Bucuresti-Frumusani-Soldanu-Luica-Manastirea-Ciocanesti, apoi pe drum de tara (de-ala de carute, cu shleauri si praf mult) cam 5 km, pana pe malul Dunarii.Acolo ne-au intampinat stolurile de tantari, care nu ne-au lasta deloc in pace, nici cand am facut corturile, nici la foc, nici cand am mancat, de parca ar fi fost niste mutanti, rezistenti in orice conditii. Ajunsi pe malul Dunarii, intr-o poienita, toata lumea s-a mobilizat la facut corturi, cautat lemne pentru foc, preparat gratarele si baut bere in timpul tuturor acestor operatiuni. Mancare a fost berechet, bere la fel, chiar ne-a ramas pentru a doua zi, pentru cine mai avea de baut, caci ne hotarasem deja sa ne intoarcem sambata in Bucuresti.

La intoarcere am ales sa mergem pe acelsi drum caci ne-a placut, era liber, curbe o gramada, asfalt bun.

Mi-am facut de vineri seara gentile, in care am bagat un cort mic, un sac de dormit, cateva maruntisuri si nelipsita camera foto, urmand ca sambata sa o tai putin pana in Vama .

Sambata trezirea pe la 8, baut o oala mare de cafea, fumat cateva tigari iar la 11 ma indreptam vitejeste catre Autostrada Soarelui, dupa ce in prealabil mi-am facut plinul.

Pe autostrada destul de putine masini la ora aia, mai cateva TIR-uri,  oricum, am tras destul de tare de biata mobra pana la Fetesti, cu gandul sa ajung cat mai repede in Vama, sa mai prind ceva soare pentru plaja. Numai ca dupa statia de taxare am oprit pentru a fuma o tigara si dupa mine au mai oprit 2 motociclisti, care se indreptau tot catre Vama, la o petrecere organizata de clubul moto Chopper Academy din Bucuresti, asa ca ne-am bagat impreuna la drum mai departe si pe la ora 15.30 eram La Canapele in Vama Veche. Am bagat acolo 2 beri rapide de sete, ca apoi sa ne indreptam catre locul distractiei, Expiratul de pe plaja.

De aici nu mai am ce povesti, a fost un weekend frumos, m-am distrat foarte bine, am cunoscut oameni noi si de treaba si am mai adaugat cateva sute de kilometri la jurnalul de bord.

Las fotografiile sa spuna mai departe povestioara.

Duminica dimineata m-am trezit pe la 8 si ceva, cu cortul aproape daramat pe mine deoarece afara incepuse sa bata un vant cam taricel, dar a fost bine ca m-am trezit repede dupa multele beri baute in noaptea precedenta. Oricum, cel mai bine isi face datoria de dimineata o cafea la ibric bauta la Stuf, sau chiar doua .

La intoarcere m-am alaturat si eu grupului cu care am petrecut si am venit pe autostrada, in grup organizat.

Dupa un weekend prelungit in care nu am putut fugi nicaieri de-acasa, din cauza vremii de cacao, azi a fost bine-venita plimbarea facuta. Oricum, se intrevedea o zi buna de ieri seara si imi propusesem sa plec oriunde, numai sa nu mai stau si sa ma uit la norii de ploaie de pe cer. Pe la ora 10 m-am trezit, m-am dezmeticit cu o cana de cafea rece si m-am uitat pe harta incotro sa imi indrept rotile motocicletei si am hotarat initial sa ajung pana la Curtea de Arges, caci oricum, nu trecusem niciodata pe acolo. Ma apuc de sunat oameni doritori de iesire, numai ca fiecare era ocupat cu una-alta, asa ca a ramas sa plec de unul singur.

Zis si facut, la ora 11 eram in sa, destinatia Curtea de Arges, pe DN7 pe traseul Chitila-Gaesti-Pitesti-Curtea de Arges.

Pe drumul catre Pitesti nu am oprit decat de 2 ori, pauze pentru tigari si cateva fotografii.

Cum ziceam la inceput, destinatia initiala era Curtea de Arges, insa , ajuns in oras, am tot mers inainte, pana la iesirea din oras, asa ca am zis ca nu ar fi rau sa merg mai departe, desi dinspre munte se intrevedeau nori multi si negri, de furtuna, dar mi-am zis ca nu o sa ma topesc daca ma prnd 2-3 stropi . Asa ca am stabilit cap-compas Cabana Balea si am purces la drum.

Cum ma asteptam, am intrat in zona de furtuna, m-a stropit putin, motorul arata ca si cum as fi facut hard-enduro, desi am mers numai pe “asfalt”, o chestie combinata de gropi, damburi, petece de bitum “proaspat”, nisip umed adus de rauletele formate in timpul ploii. Am oprit pe malul unui rau innamolit, care aducea la vale toate paraiele din munti spalate de ploaie concomitent cu PET-urile “uitate” de grataragii in amonte, am bagat 3 tigari si cateva fotografii.

Am intrat in zona de serpentine, numai ca asfaltul gaurit si dambuit nu prea mi-a placut, dar am continuat sa merg mai departe. Inainte de tunelurile sapate prin munte m-am mai oprit pentru o pauza de tigara si foto-session, deoarece peisajul este magnific.

Am ajuns si la barajul Vidraru, o puzderie de masini parcate stanga-dreapta, o multime de lume, dar am trecut mai departe fara sa opresc. Si tot urcand eu catre Balea, m-a pocnit de-odata intrebarea “Bah, da’ eu am ceva gaz de ajuns pana acolo…dar de intors, pana la prima benzinarie, o sa mai am ???” Asa ca am calculat bine problema, si cam la vreo 5 km de baraj am facut cale intoarsa. Si daca tot am ajuns iar la baraj, am oprit si eu sa fac 2-3 fotografii, sa mai fumez o tigara si sa imi relaxez rinichii zguduiti de drumul Transfagarasanului.

Mi-am terminat eu tigarile de fumat si am pornit la vale, pe unde venisem, cu ideea de a ajunge la o benzinarie, pe undeva prin Curtea de Arges. Am oprit la iesirea din oras, catre Pitesti, am facut plinul, dar parca tot nu ma atragea nimic sa ma intorc acasa, asa ca am facut cale intoarsa catre oras, in ideea de a vizita Manastirea Curtea de Arges.

La intoarcerea catre Bucuresti am ales varianta A1, si pe la ora 20 am ajuns acasa. De pe drumul de intoarcere nu am mai cules nicio imagine ca am venit cam repede pe autostrada .

Distanta parcursa: 410 km;

Costuri: nesemificative ;

Satisfactie: deplina .

Sambata, in timp ce imi beam cafeaua de dimineata (de fapt de la ora 10), mi-a trecut prin cap sa o plec la drum catre Targoviste, un oras pe care nu il mai vizitasem niciodata, asa ca m-am apucat sa intreb lumea cu mobre care mai are chef de o plimbarica scurta, asa de sambata dupa-amiaza, dar, din pacate, a trebuit sa plec tot singur la drum.

Traseu: Bucuresti-Targoviste-Ploiesti-Bucuresti (aproximativ 200 km).

Asa ca pe la 12 jumate am iesit din casa, mi-am incalzit motorul si am plecat catre iesirea din Bucuresti, prin Chitila, cu ideea de a merge spre Targoviste pe DN71, un drum dealtfel foarte fain, cu cateva zone cu curbe, insa si cu treceri prin mai multe sate/comune.

Pe la ora 2 jumate eram deja in Targoviste si am oprit la o trerasa de langa Turnul Chindiei, unde mai erau cateva motoare parcate pe marginea drumului si m-am dus la o masa unde erau cativa membri din clubul targovistean Valah MC, care stateau la discutii, am fumat 2 tigari cu ei, am baut o sticla de apa si am plecat mai departe, catre Ploiesti (pe DN72), dar nu inainte de a alimenta la iesirea din oras.

Drumul catre Ploiesti este foarte fain, cu o gramada de zone curbate, dar si cu zone curbate prin comune/sate, unde nu prea mi-am permis sa ma dau mai tare la motor, ca nu puteam sti de unde pot aparea chestii neprevazute. Doar la intrarea pe centura Ploiestiului s-a facut drumul mai  rau, cu cateva zone unde erau petece mari de asfalt repus, dar a fost ok. Am intrat in oras, cu gandul sa trec mai departe , catre Buzau, dar uitandu-ma pe cer, catre nord, se vedeau nori negri si urati, si nu aveam idee la ce sa ma astept pe drum, asa, ca , dupa un sandwitch mancat intr-o benzinarie, am facut cale intoarsa catre centura ploiestiului, cu gandul de a ma indrepta catre Bucuresti pe DN1.

Pe la ora 18 jumate eram acasa, fericit ca am evadat putin dar si ca ajunsesem pe drumuri nemaiumblate pana atunci.

PS Mai am inca 8 km de facut si ajung la 9000

1 Mai 2010 – o zi foarte asteptata.

Vineri au plecat la drum, catre mare, 8 motociclete bine incarcate cu de toate (corturi, saci de dormit, izoprene) si un drum foarte frumos.

In Vama veche, voie buna, bere rece si nebunie, ca de fiecare data de 1 mai.

La intoarcere tot 8 motociclete, dar pe alt drum, mai frumos decat cel de dus, traversarea Dunarii cu bac-ul, pe la Ostrov.

In mare, peste 600 de km foarte faini